Ca să aflii defectele unei fete, laud-o in faţa prietenelor ei.

sâmbătă, 28 martie 2009

Oare prietenia trece prin foc?



Orice are un inceput…dar totodata si un sfarsit.
Soarele anunta inceputul unei noi zile...ma trezesc vesela, privesc pe geam, ma las invaluita de razele fierbinti si rasfatata de ciripitul pasarilor.Dar aceasta stare de fericire care ma cuprinde nu are sa dureze foarte mult pentru ca in cateva ore soarele va disparea.
A inceput...s-a sfarsit.Totusi, asta e un lucru repetitiv asa ca trecem peste.
Imi aduc aminte, eram doar un copil si mancam ciocolata, pana cand s-a terminat.
Vacanta incepe, dar se si termina.
Plimbarile incep si totodata se sfarsesc.
Melodia preferata incepe si se termina.
Cartea care te tine cu sufletul la gura o noapte intreaga, se termina.
Tot ce e bun si frumos, trece.
Dar oare relatia care te leaga de cel mai bun prieten o sa se termine vreodata?
Ne-am cunoscut cand eram niste suflete inocente, cand aveam doar 4 ani si putin, aproape 5.Timpul a trecut si am ajuns sa fim ca doua surori...multi ne invidiau si ziceau ca suntem inseparabile, dar uite ca s-au inselat.
De ce atunci cand esti mic si te joci cu puta in nisip, totul este foarte usor?Va zic eu... pentru ca atunci nu trebuie sa fii altcineva decat tu insuti, nu trebuie sa te prefaci, nu trebuie sa porti “masti”.Nu ai altceva de facut decat sa te joci si sa te imprietenesti extrem de usor cu ceilalti copii.De aceea copii se inteleg foarte usor, pentru ca ei sunt sinceri.
Acum nu mai e asa dom’le.In ziua de azi majoritatea prieteniilor se leaga pe baza de interes.Si tocmai din aceasta cauza, cand ai nevoie de ceva, cand dai de greu, toti “prietenii” care iti cantau in struna atunci cand erai vesel si cand toate iti mergeau bine, dispar, iar tu ramai singur si te gandesti la ce a fost...
Dar ce nu pot sa inteleg...de ce asa numita “cea mai buna prietena” iti intoarce spatele in astfel de momente?De ce s-a schimbat asa peste noapte?Ok.Poate si eu m-am schimbat, dar cel putin eu nu pot sa trec peste acei 11 ani care ne leaga.
Se vede de la o posta ca drumurile noastre nu se mai intersecteaza ca inainte.Pur si simplu fiecare are drumul ei.
Trist.
Nu vreau sa se interpreteze tot ce am scris mai sus...nu vreau ca cineva sa se regaseasca in “povestioara” mea...tot ce am vrut sa fac a fost sa ma descarc.Poate asa voi intelege mai usor “de ce?” si imi voi gasi raspunsul la fiecare intrebare care ma framanta.
Dupa cum ziceam... orice are un inceput, dar totodata si un sfarsit.

vineri, 27 martie 2009

Cine sunt eu?



Cine sunt eu?
O întrebare simpla, dar totuşi atît de grea…poate ş
i voi v-aţi pus-o de multe ori.
M-aţi văzut în poze, mi-aţi auzit vorbele...sa fi fost oare eu?
În poze, da, eu sunt...mă recunosc în ele, dar în gînduri, în tot ceea ce zic, oare sunt eu?
Lumea din ziua de azi spune multe lucruri fără sa gîndească şi poarta o masca pentru a părea ceea ce nu e de fapt.Tocmai din cauza aceasta nu ştiu dacă sa am încredere în cineva cu adevărat, pentru ca oricînd poţi sa “primeşti o palmă” de la cine nu te aştepţi (din păcate e foarte dureros).
De fiecare data cînd îmi pun întrebarea “cine sunt eu?” nu pot sa mă gîndesc la altceva decît la o fata normală cu un zîmbet şi un optimism imense.Trist...dar pentru ca sunt aşa de optimistă, visez la cai verzi pe pereţi şi îmi imaginez lucrurile aşa cum as vrea eu sa se întîmple, dar realitatea mă trezeşte şi îmi arată totul pe faţă.
Iubesc.Un cuvînt aşa de frumos...”iubirea”…
În primul rînd îmi iubesc prietenii.Iubesc soarele de dimineaţă.Iubesc marea.Iubesc plimbările prin parc.Iubesc lucrurile spontane.Iubesc simplitatea.Iubesc cînd cineva îmi zîmbeşte…cu un zîmbet poţi înveseli pe oricine şi îl poţi face sa uite pentru un moment de griji.Pînă aici toate bune şi frumoase.
M-am saturat de oamenii care se cred mari şi tari, de toţi “manele” people din cauza cărora nu poţi merge liniştită pe strada pentru ca te fluieră sau folosesc tot felul de onomatopee, de pupincuristi şi pupincuriste, de fakeri şi lista continua.
E greu sa spun “cine sunt”...sunt multe lucruri pe care as putea sa le zic, dar nu ştiu dacă îşi au rostul.
I’m just a normal teen!:)