Ca să aflii defectele unei fete, laud-o in faţa prietenelor ei.

sâmbătă, 30 mai 2009

Hai si tu!

Hai sa fim iar copii.Sa ne luam de mana.Sa sarim.Sa facem baloane de sapun.Sa ne dam in leagan.Sa ne jucam in ploaie.Hai sa ne cream lumea noastra unde e vara tot timpul anului, unde iti poti scrie propria poveste, unde poti pasi linistit pe curcubeu.
Hai sa visam.Sa numaram stelele.Sa stam intinsi pe iarba.Hai sa nu mai crestem si sa nu simtim cand imbatranim.


Pentru ca mai e putin pana la ziua copilului, am simtit nevoia sa ma descarc putin, sa vad viata asa cum vreau eu sa fie.



duminică, 24 mai 2009

Atingerea perfecta

Eu vesela, zambitoare, cu ochii sclipind. Putin somnoroasa, cu bucle lejere din care picaturi de apa cad si aluneca usor pe umarul fierbinte.
Tu rece, cu urme de mister si totodata de simplitate.
Atingerea ta ma face sa cant, sa sar de fericire.
Abia astept sa ne revedem…de aproximativ o luna ma gandesc numai la momentul in care voi ajunge la tine.
Miroase a vara!

Doar tu esti perfecta...marea.

Sclipiri ale rasaritului apar din spatele tau si isi fac loc printre nori. Soarele se ascunde inainte de amurg, iar luna se oglindeste in tine. Apoi dispare. Rasarit. Apus. E un joc schimbator. La nesfarsit.


sâmbătă, 9 mai 2009

Amintirile-tot ce a ramas

Imaginile halucinante ale proriei vieti, tot ce iti ramane atunci cand nu iti mai ramane nimic, ceea ce primesti atunci cand nu mai primesti nimic- toate acestea sunt intr-un singur cuvant, amintiri.
E prea tarziu sa mai schimbi ceva, dar amintirea ramane.
Amintirea e mangaierea pe care o primesti pentru lucrurile care s-au terminat prea devreme si, totodata, pedeapsa pe care o primesti pentru lucrurile pe care le regreti.
Deschid agenda asta aproape zilnic si amintirile ma invaluiesc brusc...Stau si citesc fiecare rand scris de tine si ma gandesc daca tu chiar vorbeai serios atunci.Tot ce ai scris in gluma, cu greseli intentionate, cu "citate" care ne faceau sa radem, a ramas acum o amintire.Culori amestecate cu particele de conversatie, etape care nu se mai repeta, sperante, momente care nu se mai intorc...atat de multe in doar cateva pagini.
Amintirile imi soptesc mereu la ureche “Mai stii cum era cand?...”.
Amintirile sunt cele care imi tin de singuratate...uneori uit de masa, de obligatiile pe care le am, de cald sau de frig....pur si simplu stam numai noi: eu si amintirile.
Doar aminteste-ti cum a fost!
Si pentru un moment vei fi in trecut, vei retrai clipele acelea si sper ca vei spune “Ce frumos a fost!”.