Ca să aflii defectele unei fete, laud-o in faţa prietenelor ei.

marți, 7 iunie 2011

Oricând poţi deveni un nimeni acolo unde cândva erai totul.

Totul porneşte de la o prostie la care se adaugă orgoliul şi mândria. De ce să laşi de la tine? Tu nu eşti mai prejos faţă de celălalt. Dacă a greşit să îşi asume vina şi să se căiască în faţa ta; doar aşa veţi reveni pe unda de plutire. Altfel adio! Şi o ţii tot aşa câteva zile, poate o săptămână sau poate chiar o lună, pănă când reîncepeţi să vorbiţi fără măcar să discutaţi despre cele întâmplate. Ce rost mai are? A trecut. Dar defapt ştiţi foarte bine că nu a trecut şi că "acea prostie" şi-a lăsat amprenta undeva în suflet şi a produs o mică ruptură (acum poate insesisabilă).
Mai trece ceva timp, te deranjează încă ceva, dar experienţa precedentă parcă nu îţi dă voie să spui chiar totul, de frică să nu se ajungă la o ceartă. Şi uite aşa înghiţi o dată, de două ori, de 100 de ori dacă e nevoie, iar cu timpul nu îţi dai seama ce a creat această ruptură din ce în ce mai mare. Cum de s-a ajuns tocmai aici? Ce s-a întâmplat cu toate promisiunile şi speranţele pentru viitor?
Bariera dintre voi se măreşte pe zi ce trece. Vorbiţi din ce în ce mai rar, iar atunci când vorbiţi este o răceală între voi de parcă nici nu vă ştiţi de un car de ani.
Durerea se simte din ambele părţi; vă este frică să mai ziceţi ceva tot din dorinţa de a nu se ajunge la contradicţii, fără să vă daţi însă seama că exact această reţinere este cea care a cauzat ruptura (ireparabilă, sau poate din contră...).
Aş vrea să am curajul să fac ceva ca să desfiinţez această barieră, să repar cumva ruptura sau măcar să o fac să stopeze, să nu se mai mărească cu viteza asta incredibilă.

Pentru mine încă eşti totul !

P.S.: Orice sfat este binevenit.